slujnic[ cu numele Roda s’a dus s[ asculte. 14 |i cunosc_nd ea vocea lui Petru, de bucurie n’a deschis u\a, ci a alergat ]nl[untru \i a spus c[ Petru st[ ]n fa@a por@ii. 15 Iar ei au zis: „Ai ]nnebunit…”. Dar ea st[ruia c[ a\a este. Iar ei ziceau: „E ]ngerul lui…”e. 16 Dar Petru b[tea mereu ]n poart[. |i deschiz_ndu-i, l-au v[zut \i au r[mas uimi@i. 17 |i f[c_ndu-le semn cu m_na s[ tac[, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temni@[. |i a zis: „Spune@i acestea lui Iacobf \i fra@ilor! |i ie\ind, s’a dus ]n alt loc”.
18 |i dac[ s’a f[cut ziu[, nu mic[ a fost tulburarea ]ntre osta\i: „Oare ce s’a f[cut Petru?…”. 19 |i cer_ndu-l Irod \i neg[sindu-l, dup[ ce i-a cercetat pe str[jeri a poruncit s[ fie uci\i. |i el, cobor_nd din Iudeea la Cezareea, a r[mas acolo.
20 |i Irod era m_nios pe locuitorii din Tir \i din Sidon. Dar ei ]ntr’un singur cuget au venit la el; \i ]nduplec_ndu-l pe Blast, care era c[m[ra\ul regelui, cereau pace; c[ @ara lor se hr[nea din aceea a regeluig. 21 |i ]ntr’o anume zi, mai dinainte r_nduit[, ]mbr[c_ndu-se Irod ]n vestm_nt regesc \i \ez_nd ]n tribun[, le vorbea; 22 iar poporul striga: „Glas dumnezeiesc este acesta, nu omenesc!…”h. 23 |i ]ndat[ ]ngerul Domnului l-a lovit, pentru c[ nu lui Dumnezeu I-a dat slav[. |i m_nc_ndu-l viermii, \i-a dat sufletul.
24 Iar cuv_ntul lui Dumnezeu cre\tea \i se ]nmul@ea. 25 Iar Barnaba \i Saul, dup[ ce \i-au ]ndeplinit slujba, sΓÇÖau ]ntors de la Ierusalim la Antiohia, lu_ndu-l cu ei \i pe Ioan, cel numit Marcu.
